Acasa

             Stiti momentele alea in care numarati zilele pana ajungeti acasa? Ei bine, asa eram eu acum 3 saptamani, asteptam cu atata nerabdare sa ajung acasa, abea asteptam sa-i vad pe mami si pe tati, abea asteptam sa mananc orice vreau la orice ora din zi si din noapte pentru ca cu siguranta cineva mi-ar fi pregatit masa, imi era dor chiar sa-i fac masaj tatalui meu, imi era dor sa spun glume la masa cu tati, imi era dor sa stau de vorba cu mama. Cand am ajuns in sfarsit acasa m-am simtit cel mai fericit om de pe Pamant, nu pot sa descriu sentimentul in cuvinte.Apoi, timpul a trecut atat de repede incat nici macar nu mi-am dat seama (parca ieri despachetam) iar acum trebuie sa-mi fac bagajul si trebuie sa imi iau la revedere de la cele mai dragi fiinte de pe Pamant (bine macar ca ii am pe Andre si pe George cu mine pentru ca altfel nu stiu ce m-as fi facut ). Urasc despartirile, fie ca sunt de o zi, de o luna sau de un an, nu suport sentimentul ala tampit de gol in stomac, nu-mi place sa-mi iau la revedere pentru ca stiu ca o sa plang si nu vreau sa fac pe cineva mai trist decat sunt eu. Offfff abea astept urmatoarea vacanta (amr 4 luni )!